Distanța focală potrivită pentru fotografia sportivă depinde în primul rând de dimensiunea terenului și de distanța dintre fotograf și acțiune. La sporturile de sală, precum baschetul sau voleiul, un obiectiv de 70–200 mm acoperă cea mai mare parte a jocului, în timp ce la fotbal sau la atletism, pe stadion, sunt necesare de obicei 300–400 mm sau mai mult. Valorile de mai jos sunt date pentru senzorul full-frame; pe alte senzoare, aceeași încadrare se obține cu focale mai scurte.
De ce depinde distanța focală în fotografia sportivă?
Distanța focală necesară depinde de cât de departe se află sportivul și de cât de mult din el trebuie să umple cadrul. Un portret strâns în timpul acțiunii cere o focală mai lungă decât un cadru cu toată faza de joc, în care apar mai mulți jucători.
Pentru un calcul rapid se poate folosi o relație simplă, valabilă pentru senzorul full-frame și cadrul vertical: distanța până la subiect este aproximativ egală cu focala înmulțită cu înălțimea subiectului și împărțită la 36 mm, latura lungă a senzorului. Un sportiv de 1,8 metri umple cadrul vertical:
- la aproximativ 3,5 m cu un obiectiv de 70 mm;
- la aproximativ 10 m cu 200 mm;
- la aproximativ 20 m cu 400 mm;
- la aproximativ 30 m cu 600 mm.
Ce obiectiv se folosește pentru fiecare sport?
Pentru fiecare sport, focala se alege după lungimea terenului și după locul din care se fotografiază. Tabelul folosește dimensiunile obișnuite ale terenurilor de competiție.
| Sport | Teren orientativ | Focală full-frame de pe margine |
|---|---|---|
| Baschet | 28 × 15 m | 24–70 mm sub coș, 70–200 mm pentru tot terenul |
| Volei | 18 × 9 m | 70–200 mm |
| Handbal | 40 × 20 m | 70–200 mm, până la 300 mm pentru capătul opus |
| Tenis | 23,77 × 10,97 m (dublu) | 200–400 mm din spatele terenului |
| Fotbal | circa 105 × 68 m | 300–400 mm, 500–600 mm pentru celălalt careu |
| Atletism pe stadion | pistă de 400 m | 300–400 mm, 70–200 mm la sărituri |
Pentru o primă alegere între categoriile de obiective sunt utile explicațiile din ghidul obiectivelor wide, prime și tele.
Ce se schimbă când se fotografiază din tribună?
Din tribună, distanța până la acțiune crește, iar unghiul devine de sus, așa că focala necesară este de regulă mai lungă decât de pe margine. Avantajul este vederea de ansamblu asupra jocului și a formațiilor, utilă la sporturile de echipă.
Multe arene și stadioane au reguli privind aparatele cu obiective detașabile pentru spectatori, așa că regulamentul se citește înainte. Din tribună se pot fotografia nu doar jucătorii, ci și publicul, subiect tratat în articolul despre energia fanilor în tribune.
Cum schimbă senzorul APS-C alegerea obiectivului?
Un senzor APS-C, cu un factor de multiplicare de aproximativ 1,5–1,6, face ca un obiectiv să încadreze ca unul mai lung pe full-frame. Un obiectiv de 200 mm pe APS-C încadrează aproximativ ca unul de 300–320 mm pe full-frame, iar unul de 300 mm, aproximativ ca 450–480 mm. La sistemele cu senzor Micro Four Thirds, factorul este 2.
Diafragma nu se schimbă prin acest efect, dar senzorul mai mic adună mai puțină lumină în total, ceea ce se simte în sălile slab luminate, la valori ISO mari.
Ce diafragmă este necesară la sporturile de sală?
La sporturile de sală este utilă o diafragmă maximă de f/2.8 sau mai deschisă, pentru că permite timpi de expunere scurți fără valori ISO foarte mari. Obiectivele cu diafragmă maximă de f/5.6 funcționează bine afară, la lumina zilei, dar în sală obligă la compromisuri între claritatea mișcării și zgomotul digital.
Seara, pe terenuri iluminate artificial, apar aceleași limite, iar pâlpâirea unor reflectoare poate schimba culoarea de la un cadru la altul. Situația este tratată în ghidul pentru fotografierea meciurilor nocturne.
Cum se folosește un singur obiectiv la mai multe sporturi?
Un singur obiectiv poate acoperi mai multe sporturi dacă fotograful își alege poziția în funcție de focală, nu invers. Cu un 70–200 mm, la fotbal se lucrează din zona porții, unde se concentrează fazele importante; cu un 100–400 mm, sala devine incomodă, dar terenurile mari sunt accesibile.
- Se alege zona în care acțiunea este cea mai probabilă: careul, coșul, linia de sosire.
- Se acceptă că fazele de la capătul opus vor fi încadrate larg.
- Se folosește focalizarea continuă, cu urmărirea subiectului, descrisă în articolul despre autofocusul cu eye-tracking și focalizarea continuă.
