Guvernul de Unitate Națională (NUG) din Myanmar, înființat de politicienii aleși democratic revocați din funcție în lovitura militară de anul trecut, solicită recunoașterea oficială la cea de-a 77-a Adunare Generală a Națiunilor Unite din această lună.
„Națiunile Unite trebuie să accepte delegația GNU la fiecare adunare și sesiune și prin toate celelalte agenții”, a declarat Dr. Tun-Aung Shwe, reprezentantul GNU în Australia, pentru Al Jazeera.
„Comunitatea internațională trebuie să ofere sprijin Guvernului de Unitate Națională, care este adevăratul organism reprezentativ al poporului din Myanmar. NUG reprezintă poporul Myanmar. Junta militară nu este eligibilă să reprezinte poporul Myanmar la Națiunile Unite”.
NUG a fost format de politicieni din Liga Națională pentru Democrație (NLD), aflată la guvernare, după ce șeful armatei Min Aung Hlaing i-a dat afară din funcție în februarie 2021 și liderul civil a fost închis în închisoare, Aung San Suu Kyi. Pe măsură ce armata s-a îndreptat împotriva opoziției față de conducerea sa, NUG s-a organizat în ministere și a aprofundat alianțe în țară și în străinătate, dar acreditarea ONU, care le-ar permite să participe pe deplin la organizație, continuă să le evite.
Natiunile Unite a anunţat în decembrie 2021, că a amânat o decizie privind reprezentarea Myanmarului, un eșec despre care susținătorii drepturilor omului spun că a împiedicat răspunsul internațional la deteriorarea situației din țară și riscă să legitimeze regimul de lovitură de stat.
„Au existat inconsecvențe serioase în tratarea acestei probleme de către diferite organisme ONU, unele permițând juntei militare să reprezinte Myanmar, în timp ce majoritatea nu au permis nimănui să stea pe scaunul Myanmarului”, a declarat Myanmar Accountability Project într-un comunicat.
„Aceste inconsecvențe instituționale le împiedică poporului din Myanmar să aibă voce în organele ONU chiar în momentul în care au cea mai mare nevoie, cu represiunea violentă și conflictele armate din țară care se agravează în fiecare zi, provocând o criză umanitară care se adâncește.”
Acreditările sunt decise de un comitet format din nouă țări din state ONU, Statele Unite, Rusia și China beneficiind de statut permanent.
La cea de-a 76-a Adunare Generală a Națiunilor Unite de anul trecut, ambasadorul Kyaw Moe Tun, aliniat la NUG, care a ocupat această funcție din 2018 și a fost ținta unui complot de asasinat în 2021 — a rămas pe scaunul Myanmarului dar a fost de acord să nu vorbească la discuțiile la nivel înalt.
Între timp, armata este dornică să-l înlocuiască pe Kyaw Moe Tun cu propriul ambasador ales.
„Problema cu status quo-ul la ONU este că există o recunoaștere divizată și incompletă în cadrul ONU”, a declarat Tyler Giannini, profesor la Harvard Law School, pentru Al Jazeera.
„Ar trebui să existe o consecvență a reprezentării bazată pe decizia Adunării Generale a ONU, care ar trebui să fie GNU, deoarece aceasta ar fi în conformitate cu voința poporului”.
Giannini a spus că este responsabilitatea ONU să rezolve impasul.
„Oamenii oricărui stat membru al ONU au dreptul să aibă reprezentanții ONU doriti, iar reprezentanții armatei nu reprezintă dorințele oamenilor în timp ce NUG ar face-o”, a spus el.
Măsuri de legitimitate
Patrick Phongsathorn, specialist în susținerea drepturilor omului la Fortify Rights, care lucrează în Myanmar, a declarat pentru Al Jazeera că recunoașterea ONU a NUG este vitală pentru stabilirea legăturilor diplomatice și răspunsul la încălcările continue ale drepturilor omului care au loc în Myanmar.
Aproximativ 2.276 de persoane au fost ucise de la lovitura de stat și peste 15.000 au fost arestate, potrivit Asociației de Asistență pentru Deținuții Politici, un grup al societății civile care monitorizează represiunea.
În iulie, generalii a executat patru adversari politicireînviind pedeapsa cu moartea, care nu mai fusese folosită de la sfârșitul anilor 1980, și provocând indignare în multe părți ale lumii.
„Dacă comitetul de acreditare ar accepta pretențiile NUG de a fi guvernul legitim al Myanmarului, aceasta ar încuraja alte state membre ONU să extindă recunoașterea NUG ca guvern oficial al Myanmarului”, a spus Phongsathorn.
„[This] ar permite GNU să stabilească relații diplomatice cu acele țări [and] ar avea un impact asupra construirii unei mișcări democratice în Myanmar.”
NUG a declarat pentru Al Jazeera că 10 dintre cei 17 miniștri ai săi continuă să lucreze în părți din Myanmar care sunt efectiv în afara controlului armatei.
Alte ministere lucrează în afara țării – în Australia, a înființat un birou oficial în capitala națională Canberra.
Din aceste locații, NUG continuă să opereze și să construiască relații cu țările din Asia de Sud-Est și din întreaga lume.
„NUG are legitimitate democratică, care este, de asemenea, un lucru cu adevărat cheie în recunoașterea statului și și-a arătat, de asemenea, angajamentul de a respecta dreptul internațional”, a spus Phongsathorn.
NUG a mai spus că o va face apărea în fața Curții Internaționale de Justiție în numele Myanmarului cu privire la acuzațiile de genocid comise împotriva Rohingya în 2017, o mișcare despre care Phongsathorn spune că arată angajamentul partidului față de dreptul internațional și disponibilitatea sa de a participa la comunitatea internațională.
În prezent, armata acționează pentru Myanmar la CIJo reflectare a confuziei.
„[Another] factorul cheie în recunoașterea guvernelor este că acestea controlează teritoriul pe care pretind că îl reprezintă. Iar junta pur și simplu nu poate face această afirmație în acest moment”, a spus Phongsathorn.
A raport recent de la Consiliul Consultativ Special pentru Myanmar (SAC-M) a constatat că, din cauza rezistenței grupurilor etnice armate și a Forța de Apărare a Poporuluio rețea de grupuri armate civile înființată de NUG în 2021, se poate spune că regimul militar deține controlul stabil asupra a 17% din teritoriul Myanmarului.
Experții juridici spun că este prea puțin pentru ca generalii să fie considerați reprezentanții poporului din Myanmar.
„Guvernul de Unitate Naţională şi organizaţiile de rezistenţă etnică controlează direct sau indirect mai mult de jumătate din ţară şi au o mare influenţă asupra altor 25 la sută din ţară”, a spus Chris Sidoti de la SAC-M.
„Deci, indiferent dacă vă uitați la legitimitatea legală sau la controlul de facto, Guvernul de Unitate Națională are de departe cea mai bună pretenție de a fi recunoscut ca guvern al Myanmarului și de a fi partenerul Myanmarului pentru alte state. Și asta ar trebui să se întâmple.”
„Disfuncție dezastruoasă”
Fost membru al Misiunii ONU de determinare a faptelor în Myanmar, Sidoti a mai spus lui Al Jazeera că incertitudinea privind acreditările împiedică rezolvarea pașnică a crizei.
Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia este una dintre cele cinci țări cu drept de veto, nu a reușit să cadă de acord asupra unui embargo global asupra armelor pentru Myanmar, iar Rusia rămâne un important furnizor de arme generalilor bătuţi.
Sidoti descrie sprijinul Rusiei ca fiind „semnificativ” pentru liderii loviturii de stat, având în vedere izolarea lor globală.
„Numai Consiliul de Securitate este capabil să impună un sistem de sancțiuni internaționale obligatorii din punct de vedere juridic în legătură cu armele furnizate armatei”, a spus el.
„Este un rechizitoriu al Consiliului de Securitate că nu își îndeplinește responsabilitățile conform Cartei Națiunilor Unite. De fapt, ONU nu a reușit să facă nimic. Myanmar este încă o altă poveste a disfuncției sumbre a sistemului Națiunilor Unite.”
Critici suplimentare la adresa ONU au fost recent îndreptate către Noeleen Heyzer, trimisul special al secretarului general pentru Myanmar, care a fost numit în decembrie anul trecut și vizitat capitala Myanmarului, Naypyidaw, luna trecută.
Ea a fost fotografiată dându-și mâna și râzând cu Min Aung Hlaing, care era șef al armatei la momentul represiunii împotriva rohingyilor din 2017.
Heyzer, care spune că a avut „consultări ample și regulate cu părțile interesate cheie din Myanmar”, concentrându-se pe NLD, NUG și grupurile armate etnice de la numirea ei, a refuzat o cerere de interviu din partea Al Jazeera, dar într-o declarație scrisă a clarificat natura vizitei sale.
Întâlnirea cu Min Aung Hlaing și alți generali superiori a fost concepută „pentru a transmite preocupările serioase ale Națiunilor Unite și pentru a propune pași concreti necesari pentru a reduce imediat conflictul și suferința oamenilor”, a spus ea.
„Vizita mea a făcut parte din eforturile mai ample ale Națiunilor Unite de a sprijini de urgență o cale politică eficientă și pașnică condusă de Myanmar pentru a reveni la un regim civil bazat pe voința și nevoile oamenilor, pe baza mandatului meu de actor imparțial de a se angaja. cu toate părțile interesate din Myanmar, regiune și la nivel global, în concordanță cu principiile Națiunilor Unite.”
Ce realizare! https://t.co/o6bx4F2llh
— ChinHumanRightsOrg (@ChinHumanRights) 23 august 2022
Pentru observatori precum Patrick Phongsathorn de la Fortify Rights, vizita a fost un alt semn al eșecului ONU în Myanmar.
„A fost într-adevăr un pas greșit și s-a realizat foarte puțin – dacă ceva – prin călătoria ei la Naypyidaw”, a spus el pentru Al Jazeera.
„ONU, ca instituție, ar putea face mult mai mult, iar secretarul general trebuie să dea dovadă de mult mai mult leadership în Myanmar”.
