Canberra, Australia – Refugiații din Australia își intensifică presiunea asupra guvernului vechi de trei luni al prim-ministrului Anthony Albanese pentru a-și îndeplini promisiunea de a le acorda vize de protecție permanentă care să le permită să lucreze, să studieze și să ducă o viață mai normală.
Peste 1.000 de refugiați, avocați și activiști s-au adunat marți la Palatul Parlamentului pentru a-și susține cazul.
„Suntem aici pentru că vrem acțiune, vrem schimbare. Vrem să fim recunoscuți în această comunitate”, a spus Mostafa Faraji, un vorbitor la mitingul de la Canberra.
În acest moment, există 31.000 de refugiați care trăiesc în Australia cu diverse vize temporare care pun limite în viața lor – fie că este vorba de muncă, studiu sau relații de familie.
În perioada premergătoare alegerilor din mai, partidul laburist al lui Albanese a promis că va elimina unele dintre vizele temporare și va oferi protecție permanentă în locul lor.
În timpul protestului, ministrul pentru imigrare, cetățenie, servicii pentru migranți și afaceri multiculturale al Australiei, Andrew Giles, a postat o declarație pe rețelele de socializare reiterând promisiunea și spunând că se va îndeplini „cât mai curând posibil”.
Deținătorii de vize de protecție temporară merită stabilitate și asigurări pentru viitorul lor – pentru a-și dezvolta afacerile, cumpăra case, studia și obține locuri de muncă sigure – mulți dintre ei în zone regionale.
— Andrew Giles MP (@andrewjgiles) 6 septembrie 2022
Există trei tipuri de vize temporare pentru refugiați în Australia: Vize de protecție temporară (TPV-uri), Vize Safe Haven Enterprise (SHEV) și vizele de trecere. Guvernul a promis că va desființa TPV-urile și SHEV-urile.
Aceste vize temporare sunt acordate refugiaților care sosesc fără vize de protecție valabile, venind de obicei cu barca. La expirarea vizei temporare a titularului, cererea de protecție a acestuia este reevaluată și viza are posibilitatea de a fi prelungită.
Un deținător de SHEV ar putea solicita o viză permanentă, „dar în toată istoria SHEV-urilor doar două au îndeplinit limbajul strict. [requirements] și am fost eligibil”, a declarat Ian Rintoul, un activist politic și purtător de cuvânt al Coaliției pentru Acțiunea pentru Refugiați, pentru Al Jazeera.
Cineva cu TPV nu poate solicita deloc o viză permanentă.
Vizele pun, de asemenea, constrângeri asupra potențialului oamenilor de a lucra și de a studia.
În timp ce TPV-urile și SHEV-urile permit deținătorului să facă ambele – și să plătească impozite – deținătorii de vize de multe ori constată că locurile de muncă mai bine plătite nu sunt la îndemână.
Oamenii pe TPV sau SHEV se limitează de obicei la studii ca studenți internaționali, ceea ce înseamnă că trebuie să plătească taxe exorbitante, a spus Faraji, care studiază pentru diplome în drept și asistență medicală.
Pentru a-și plăti studiile și „pentru a supraviețui”, a trebuit să obțină orice slujbă poate, de la conducerea Uber până la munca ca agent de securitate.
Realitatea este că mulți angajatori nu acceptă vize temporare, a spus el.
„Fie cer viză de student, fie cer protecție permanentă sau viză de cetățean, fie viză de calificare profesională”, a spus Faraji. „Deci, deci, oportunitățile tale de muncă… sunt restricționate.”
Un refugiat de la protest, care a cerut să rămână anonim pentru siguranța familiei sale, are două diplome de master din țara natală, una în științe politice și cealaltă în filozofie. Soția lui are și o calificare postuniversitară, dar au fost forțați să lucreze în locuri de muncă de bază, prost plătite, pentru că asta era tot ce au putut găsi.
A povestit ani de muncă uriașă, de la ferme la bucătării.
„Îmi amintesc că patru sau cinci luni am lucrat pentru cineva, dar nu a plătit [me], și am primit cea mai mică rată de 7 sau 8 dolari australieni (5 USD – 5,50 USD) pe oră în acea muncă grea”, a spus el. „Obișnuiam să lucram în ferme, culegând și împachetând, și era prea greu în zona noroioasă[s] cu plata aia și fără asigurare, nimic, dacă ni s-ar întâmpla ceva.”
Persoanele cu vize temporare au, de asemenea, acces limitat la beneficiile de stat, cunoscute sub numele de Centrelink, și la asistență medicală finanțată de stat (Medicare), dacă au acces.
„Oamenii cu TPV și SHEV au acces la Medicare și Centrelink… [but] nu sunt eligibili pentru schema de beneficii farmaceutice”, a spus Rintoul. „Oamenii cu vize de trecere… nu pot accesa Centrelink. Dacă au dreptul de a lucra (unele vize intermediare nu permit angajarea), de obicei, pot accesa Medicare, dar nu întotdeauna.”
Un alt protestatar, un refugiat care trăiește cu schizofrenie, a spus că nu are acces la medicamente, deoarece acoperirea lui Medicare este doar pentru urgențe, așa că nu include medicamentele de care are nevoie.
„Am o problemă permanentă de sănătate, despre care nu pot face altceva decât să-mi iau medicamentele”, a spus el. „Uneori simt că sunt tratat ca un animal.”
Durerea de separare
Apoi există durerea separării de familia apropiată pe care nu o pot aduce în Australia.
Alex, a Hazara refugiat din Afganistana condus 14 ore din Brisbane pentru a fi la protest.
Folosind o poreclă pentru siguranța familiei sale, el a spus lui Al Jazeera că politica de vize temporare i-a „distrus” viața.
„Munceam din greu pentru a economisi bani pentru a susține [my family] într-o stare bună”, a spus el, „dar pentru că [of] despărțirea de 10 ani, încet, încet, pas cu pas, își pierd sentimentul față de mine.”
Alex și familia sa au fugit din Afganistan într-o țară vecină în urmă cu aproximativ 25 de ani, când talibanii le-au oferit trei opțiuni: să se convertească la islamul sunnit, să iasă din țară sau să-i lase pe talibani să „aleagă pentru tine”.
„Eu [tried] multe moduri de a găsi o modalitate legală de a veni în Australia… cu familia mea împreună”, a spus el. „Dar, din păcate, toate ușile și opțiunile [were] închis și închis pentru mine.”
A călătorit în Australia cu barca în 2012, cu sprijinul soției sale.
Dar de-a lungul anilor de despărțire – datorită vizei temporare – relația lor s-a deteriorat.
„Oamenii sunt în asta [Parliament] House… arată ca niște oameni”, a spus el despre guvernul australian. „Par oameni[s] dar acțiunile lor, lucrurile pe care le fac, putem vedea că sunt îngrozitoare.”
Activiștii spun că eliminarea TPV și SHEV ar fi un prim pas binevenit, dar Australia trebuie să facă mai mult pentru ca sistemul său de imigrație să fie mai uman.
„Este doar vârful aisbergului… aisbergul nedreptății și al nedreptății care se aplică miilor de oameni care fac parte din comunitate”, a spus Rintoul, „Mulți dintre ei trăiesc, muncesc și plătesc sume enorme de impozite și GST, dar eliberează. o existență la marginea societății juridice.”
Rintoul subliniază reglementări precum Direcția 80, care spune că cererile pentru reuniuni de familie ale persoanelor care au venit în Australia cu barca vor fi tratate cu cea mai mică prioritate.
Apoi sunt refugiați care nu au deloc viză pentru că vizele le-au expirat, a spus el. Acești oameni nu au acces la muncă, studii sau acces la plăți guvernamentale și asistență medicală finanțată de stat.
„Aș spune că există câteva mii de tamili, iranieni și afgani care trăiesc în comunitate cu vize expirate… nu au nimic, nu au venituri… sunt ilegali”, a spus el. „Se bazează pe organizațiile refugiaților și, în mare parte, se bazează pe propriile comunități.”
Sam, așa cum îl cunosc prietenii lui, este unul dintre ei.
A trăit cea mai bună parte a lui viata in limbo. „Aveam 25 de ani [when I came]acum am 38 de ani”, a spus el, scoțându-și șapca pentru a-și arăta părul gri.
„Nu mi-am văzut familia de 12 ani. Am pierdut doi membri ai familiei mele, nu i-am văzut”, a spus el.
La fel ca cele ale atâtor alți refugiați, cazul lui este complicat. I s-a spus să se întoarcă în țara sa, dar este apatrid, așa că nu poate merge „acasă”, a spus el.
De fapt, după mai bine de 10 ani petrecuți în Australia, Sam, la fel ca mulți alți refugiați din țară, simte că Australia este casa lui.
Aceasta a fost o mare parte a protestului, a explicat organizatorul Arad Nik – „să le spunem oamenilor că suntem… australieni”.
„Vrem să împărtășim [a] bere cu toți prietenii din această țară uimitoare și frumoasă”, a spus el, subliniind că refugiații aduc cu ei abilități, cunoștințe și cultură. „Refugiatul nu este o problemă, refugiatul este o soluție.”
Dar până când guvernul australian va începe să-și schimbe politicile față de refugiați, se pare că mulți nu numai că vor fi despărțiți de vechea lor casă, dar vor rămâne și străini în noul lor pământ.
