În urmă cu trei ani, în timpul unei vizite în Vietnam, am avut marea noroc de a întâlni un erou ecologic, pe nume Nguy Thi Khanh. Am văzut cum ea construia cu pricepere punți între oameni, liderii industriei și oficialii guvernamentali pentru a proteja comunitățile de poluarea dăunătoare cu cărbune, deschizând calea pentru viitorul energetic durabil al Vietnamului.
De atunci, eforturile lui Khanh s-au dovedit fundamentale pentru ca Vietnamul să aibă cel mai mare instalat capacitate de energie eoliană și solară în Asia de Sud-Est; și angajamentului guvernului de a avea emisii nete zero până în 2050, făcut la Conferința Națiunilor Unite privind Clima (COP26) anul trecut. Khanh a participat la COP26, a condus conversații cu guvernul despre cum să renunțe treptat la cărbunele în favoarea surselor regenerabile și a susținut activ ca Vietnam să-și accelereze Planul național de dezvoltare a energiei, care își propune să se orienteze către creșterea energiei eoliene și solare.
Așa că vă puteți imagina cât de șocat și întristat am fost când am aflat că Khanh – prima persoană vietnameză care a primit un premiu Goldman pentru mediu – a fost recent condamnat la doi ani de închisoare pentru presupusa infractiune de evaziune fiscala. Pe lângă Khanh, alți trei lideri de mediu din Vietnam se confruntă acum cu pedepse de închisoare pe mai mulți ani pentru acuzații similare – toate în ultimul an. Printre aceștia se numără proeminentul avocat de mediu Dang Dinh Bach, care a fost desemnat să monitorizeze punerea în aplicare a Acordului de Liber Schimb Uniunea Europeană-Vietnam chiar înainte de arestarea sa.
Acuzarea acestor persoane particulare de infracțiuni legate de impozite pare să aibă drept scop reducerea la tăcere pe membrii societății civile din Vietnam care fac presiuni asupra guvernului pentru a-și consolida și mai mult angajamentele în materie de climă și mediu, menținând oamenii țării în centru.
În timp ce Khanh a lucrat cu o diplomație respectuoasă, ea a menținut o voce puternică împotriva cărbunelui. Ea a creat Alianța pentru Energie Durabilă din Vietnam (VSEA) pentru a se mobiliza în jurul acestei probleme, care s-a opus intereselor anumitor segmente ale guvernului care susțin interesele moștenite de cărbune. Pentru ei, ea și VSEA reprezintă niște câini de pază incomozi care îndeamnă țara să treacă mai rapid la energie curată.
În mod ironic, Vietnamul este acum gata să primească potențial miliarde de dolari de la guverne străine, inclusiv Statele Unite ale Americii, Canada, UE și Regatul Unit, pentru a facilita ceea ce se numește un Parteneriat pentru o tranziție energetică justă.JET-P).
Ar putea fi anunțat la COP27 din luna noiembrie. Anul trecut, un pachet similar a fost anunțat cu Africa de Sudde unde provin și se află acum în centrul unei dezbateri viguroase privind acțiunile în favoarea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a unei societăți rezistente la climă și asupra semnificației justiției într-o tranziție justă.
În mod fundamental, o „tranziție justă” descrie trecerea de la combustibilii fosili într-un mod care asigură sănătatea și mijloacele de trai ale celor mai afectați de schimbările climatice. Re-vizuiește o economie mai durabilă și o societate echitabilă printr-o dezbatere pe scară largă, la nivel de bază. Apariția tranziției juste ca o dezbatere și o platformă de acțiune pentru guvernul sud-african vine după ani de advocacy din partea comunităților, inclusiv a celor dintre noi care am trăit alături de industria murdară a combustibililor fosili.
Crescând într-o familie de negru în timpul apartheidului, am fost forțat să trăiesc la 143 de metri (470 de picioare) de o rafinărie de petrol și am suferit complicații de sănătate din cauza poluării toxice a aerului. Astmul meu legat de poluare a dus la dificultăți grave de respirație și un corp slab. La vârsta de opt ani, pentru a scăpa de această poluare toxică, am fost trimis la un internat rural la 750 km (466 mile) de părinții mei, pe care i-am văzut doar de două ori pe an în următorii cinci ani.
Vocile care înțeleg cu adevărat conceptul de justiție ecologică, precum cea a lui Khanh și Bach, sunt esențiale pentru orice proces care vizează o tranziție justă. În Africa de Sud post-apartheid, am reușit să angajăm guvernul nostru și să facem eforturi pentru schimbare prin participarea la procesele de politică și advocacy în parlament și în domeniul public.
În prezent, acest tip de includere este suprimat în Vietnam. Vocile independente care cer transparență și responsabilitate nu sunt în mod evident la fel de binevenite ca în trecut. Pachetul Vietnamului nu poate fi calificat drept „doar” dacă experții locali și liderii non-profit precum Khanh nu sunt capabili să se implice în această problemă.
Regatul Unit și alte guverne G7 care negociază în prezent JET-P și alte acorduri de energie curată cu Vietnam ar trebui să provoace guvernul de la Hanoi cu privire la modul în care intenționează să-și atingă obiectivele ambițioase în materie de climă, în timp ce Khanh, Bach și alții ca ei sunt în închisoare.
Controlul public este esențial pentru ca să existe transparență și societatea să știe ce se oferă. Guvernele străine care fac afaceri cu Vietnam ar trebui să se asigure că organizațiile nonprofit locale sunt capabile să opereze în siguranță și eficient, fără teama de incriminare, astfel încât să existe responsabilitate la fiecare pas.
Condamnarea lui Khanh a fost deja primită cu condamnări internaționale, inclusiv de Marea Britanie, Statele Unite, Canada, Germania și UE, care au cerut eliberarea ei. Dincolo de aceste țări dezvoltate, avem nevoie ca întreaga lume să condamne ceea ce se întâmplă în Vietnam, în special Africa de Sud și alții din Sudul Global care ar putea deveni potențiali destinatari ai propriilor pachete de tranziție energetică justă, cum ar fi Indonezia, Nigeria și Senegal.
Pe măsură ce lumea se reunește în Egipt pentru COP27 în curând, oameni precum Khanh, cu cunoștințe și experiență profunde în a renunța la cărbune, echilibrând în același timp nevoile diferitelor părți interesate, sunt esențiale pentru realizarea unei schimbări autentice.
Ea și colegii săi activiști au adus Vietnamul într-un hol de unde pare posibilă independența energetică durabilă. Doar atunci când ei și alți membri ai societății civile își pot contribui liber cu expertiza, țara poate beneficia de o tranziție energetică cu adevărat justă.
Părerile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera.
