ONU Săptămâna Climei din Africa începe luni la Libreville, Gabon, cu peste 1.000 de participanți așteptați să facă față urgenței climatice pe măsură ce aceasta se intensifică pe tot continentul.
Cu secetă severă, inundații puternice și vreme extremă care afectează cele 54 de națiuni din Africa, reuniunea de cinci zile se va concentra asupra elementelor majore necesare pentru a diminua efectele periculoase ale schimbării rapide ale climei.
„Săptămâna climei va explora rezistența la riscurile climatice, tranziția către o economie cu emisii scăzute și protecția mediului”, spune Națiunile Unite.
Mai jos sunt cinci lucruri de știut despre criza climatică, deoarece afectează țările africane care sunt cele mai puțin responsabile pentru criză, dar care sunt setate să plătească cel mai mare preț.
Secetă mortală
Consecințele secetei severe pentru Etiopia, Somalia și părți din Kenya continuă să se agraveze.
Somalia riscă o nouă foamete după una de acum zece ani, care a ucis sute de mii de oameni. Aproximativ 250.000 de oameni au murit de foame în țară, jumătate dintre ei copii, între 2010 și 2012.
„În Etiopia, Kenya și Somalia, suntem în pragul unei catastrofe umanitare fără precedent”, a declarat Guleid Artan, directorul Centrului de Predicție și Aplicații Climatice al Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD), centrul regional pentru climat al Organizației Meteorologice Mondiale pentru Est. Africa, săptămâna trecută.
În prezent, se estimează că peste 80 de milioane de oameni din Djibouti, Etiopia, Kenya, Somalia, Sudanul de Sud, Sudan și Uganda se află în nesiguranță alimentară.
Numărul persoanelor afectate de secetă din Etiopia, Kenya și Somalia fără acces sigur la apă potabilă a crescut de la 9,5 milioane în februarie la 16,2 milioane în iulie.
În regiunea Sahel, disponibilitatea apei a scăzut cu peste 40% în ultimii 20 de ani din cauza schimbărilor climatice și a altor factori.
„Imaginați-vă că trebuie să alegeți între a cumpăra pâine sau apă pentru un copil înfometat, însetat, care este deja bolnav, sau între a vă urmări copilul suferind de sete extremă sau a-l lăsa să bea apă contaminată care poate provoca boli mortale.” spus Catherine Russell, director executiv al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF).
„Familiile din regiunile afectate de secetă sunt forțate să facă alegeri imposibile.”
Inundații istorice
În aprilie, provincia KwaZulu-Natal din Africa de Sud a suferit cele mai grave inundații și alunecări de teren care au ucis 450 de persoane, au strămutat zeci de mii și au devastat 12.000 de case.
Apele de inundații au fost cele mai puternice care au lovit KwaZulu-Natal din memoria recentă și au fost declanșate de ploile torenţiale. Zeci de oameni au dispărut în regiunea de coastă de sud-est.
Supraviețuitorii au rămas blocați fără apă potabilă timp de aproape două săptămâni, deoarece ploile abundente au provocat pagube în valoare de sute de milioane de dolari.
„Pierderea de vieți omenești, distrugerea caselor, deteriorarea infrastructurii fizice… fac din acest dezastru natural unul dintre cele mai grave din istoria înregistrată vreodată a provinciei noastre”, a spus Sihle Zikalala, premierul provinciei, la acea vreme.
Migrație în masă
Aproximativ 86 de milioane de oameni din Africa subsahariană și 19 milioane din Africa de Nord ar putea deveni migranți interni până în 2050 din cauza șocurilor climatice devastatoare, cum ar fi furtuni puternice, valuri de căldură și secetă și inundații majore. in conformitate către Banca Mondială.
Africa Subsahariană a fost identificată ca fiind cea mai vulnerabilă regiune din cauza deșertificării, a coastelor fragile și a dependenței populației de agricultură.
Recent cercetarile arata că, în Africa de Vest, numărul de zile de căldură potențial letale va ajunge la 100 până la 250 pe an la o creștere a temperaturii cu 2,5 C – proiecția actuală până în 2100.
Mișcarea „refugiaților climatici” are deja începută pe continent. Angola a trecut prin cea mai gravă secetă din ultimii 40 de ani, forțând mii de oameni să intre în vecina Namibia, după ce recoltele eșuate și creșterea prețurilor la alimente au agravat deficitul de alimente în sudul țării.
Africa plătește pentru emisiile occidentale
Națiunile din Africa contribuie doar cu aproximativ patru procente la emisiile globale de efect de seră.
În timp ce Africa a contribuit cel mai puțin la emisiile de hidrocarburi din punct de vedere istoric, schimbările climatice amenință să expună până la 118 milioane dintre cei mai săraci africani la secetă majoră, inundații masive și căldură extremă până în 2030.
Tratatul climatic de la Paris din 2015 a evidențiat că, de la Revoluția Industrială, națiunile bogate din Europa și America de Nord au fost în mare parte cele care au cauzat actuala urgență climatică prin arderea unor cantități masive de combustibili fosili.
Între timp, națiunile din Sudul Global reprezintă doar aproximativ 20% din emisiile pompate în atmosfera Pământului începând cu anii 1800.
Cele 10 națiuni cele mai vulnerabile la schimbările climatice se află în Africa, conform Raportului Forumului 2022 al Fundației Mo Ibrahim (PDF).
„Deși continentul contribuie cel mai putin la emisiile globale de gaze cu efect de seră care provoacă schimbările climatice, suportă a cotă disproporționată a impactului,” a scris Carolyn Logan, director de analiză pentru Afrobarometer, săptămâna trecută.
„În timp ce trei sferturi din țările africane au atins obiectivele de acțiune privind schimbările climatice stabilite în Obiectivul 13 al ONU pentru Dezvoltare Durabilă [SDG13]), nicio țară din America de Nord sau din Uniunea Europeană nu a făcut același lucru.”
Numerar pentru adaptare și atenuare
Se estimează că sunt necesare 850 de miliarde de dolari pe an din partea țărilor bogate pentru ca cele mai sărace să-și decarbonizeze economiile.
Națiunile bogate au convenit în urmă cu un deceniu să le susțină pe cele în curs de dezvoltare cu 100 de miliarde de dolari pe an pentru a construi apărări pentru a le proteja de ravagiile schimbărilor climatice și pentru a-și transforma economiile pentru a funcționa pe energie verde.
Patruzeci și opt de țări africane au solicitat aproximativ 1,2 trilioane de dolari sprijin financiar internațional până în 2030 pentru a-și implementa contribuțiile determinate la nivel național (NDC) pentru a reduce emisiile și creșterea temperaturii, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.
Cu toate acestea, doar o fracțiune din acești bani au fost disponibili până acum, deoarece țările bogate nu și-au îndeplinit angajamentul de 100 de miliarde de dolari pe an.
Liderii națiunilor în curs de dezvoltare, inclusiv multe din Africa, rămân reticenți în a reduce arderea combustibililor fosili până când vor primi bani și asigurări atât pentru măsurile de adaptare la climă, cât și pentru dezvoltarea energiei regenerabile.
Pentru liderii africani, asigurarea de fonduri pentru adaptarea la climă este o prioritate majoră. Finanțarea unor proiecte precum diguri, infrastructură rezistentă la secetă și sisteme de avertizare timpurie pentru vreme extremă este pe ordinea de zi.
La Săptămâna Africană a Climei, se așteaptă ca oficialii guvernamentali să facă lobby asupra Uniunii Europene și a altor trimiși occidentali pentru a oferi inițiative bine finanțate pentru acțiuni de adaptare, tehnologii verzi și scheme de creditare de carbon.
Este clar că liderii țărilor UE, Statele Unite, Canada și alte națiuni bogate trebuie să asigure angajamente financiare mai mari față de cele ale Sudului Global.
