Milioane de tineri din Angola votează pentru prima dată miercuri la cele 5-a alegeri din țară de la independență.
În urmă cu doi ani, Francisco Mapanda și Arante Kivuvu erau șomeri în timpul pandemiei de COVID-19, așa că au început să vândă whisky și țigări sub un pod din capitala Angolei, Luanda.
Pentru a ușura plictiseala, au citit cărți și, când și-au dat seama că și alții vor să citească, au primit mai multe – până când locul lor de vânătoare din suburbiile Luandei s-a transformat într-o bibliotecă improvizată de aproape 4.000 de titluri.
Acum, când Angola se apropie de cele mai apropiate și mai tensionate alegeri de la sosirea democrației multipartide în 1992, „biblioteca” a devenit, de asemenea, un loc în care tinerii angoleni dezbat viitorul țării lor – și își plâng numeroasele eșecuri.
Recent, Mapanda, în vârstă de 33 de ani, a stat în fața unui container mare albastru plin cu cărți, plângând că atât de puțini tineri au perspective. „Acest spațiu este o alternativă pentru a umple un gol”, a spus el.
Privind un prieten jucând baschet în zona golfului din Luanda mărginită de palmieri, Francesco Saunga, în vârstă de 22 de ani, a spus că el, la fel ca mulți dintre tinerii șomeri din Angola, își dă drumul devenind mici comercianți.
„Mulți oameni sunt șomeri. Noi, tinerii, avem nevoie de locuri de muncă, ca să nu ajungem (doar) să rătăcim”, a spus el.
În ciuda a aproape 50 de ani de putere și a petrolului pompat în valoare de miliarde de dolari, guvernul condus de Mișcarea Poporului pentru Eliberarea Angolei (MPLA) nu a reușit să scoată populația covârșitoare de tânără din Angola din sărăcie.
Șaizeci la sută din populație are 25 de ani sau mai puțin și mai mult de jumătate sunt șomeri.
Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (UNITA), un grup rebel devenit partid de opoziție condus de Adalberto Costa Junior, speră să valorifice aceste frustrări, în vreme ce milioane de tineri votează pentru prima dată miercuri.
Promite mai multe locuri de muncă și o educație mai bună decât a oferit partidul care a guvernat Angola de când și-a câștigat independența față de Portugalia în 1975.
De la preluarea puterii în 2017, președintele Joao Lourenço a adoptat o atitudine dură în privința corupției și a promis că va reforma economia Angola dependentă de petrol, astfel încât să funcționeze pentru toată lumea.
Entuziasm tineresc
Țara a ieșit dintr-un război civil de 27 de ani între MPLA și UNITA în 2002, dar tinerii săi abia își amintesc această istorie și își fac mai multe griji pentru bolile economice.
„Votul acestor tineri este esențial, deoarece majoritatea doresc schimbare”, a spus Zola Bambi, șeful Observatorului pentru Coeziune Socială și Justiție, un organ de supraveghere a coeziunii sociale și justiției.
Elson Caluewo, 27 de ani, a fost nevoit să abandoneze facultatea când a rămas fără bani. El susținea MPLA, dar acum vrea schimbare.
„Este o viață grea”, a spus el. „Statul… nu creează condiții pentru un mod decent de viață.”
Pericolul acestui entuziasm tineresc, spun analiștii, este că frustrările lor ar putea curge rapid dacă, la fel ca în sondajele anterioare, MPLA câștigă alegeri considerate frauduloase – ceva ce comisia electorală a promis că nu se va întâmpla.
Un raport al Institutului pentru Studii de Securitate spunea că, în acest caz, ar urma probabil demonstrații violente.
„Chiar dacă nu există proteste imediat după alegeri, provocările cu care se confruntă guvernul în abordarea nevoilor economice de bază vor pune în continuare țara la un risc ridicat de proteste (în viitor)”, a declarat Justin Pearce, lector principal în istorie la Universitatea Stellenbosch din Africa de Sud.
