Avocații lui Trump cer judecătorului american să blocheze temporar FBI-ul să verifice documentele recuperate din casa fostului președinte din Florida.
Avocații lui Donald Trump au cerut unui judecător federal să împiedice FBI-ul să continue revizuirea documentelor recuperat la începutul acestei luni din casa fostului președinte al Statelor Unite din Florida, până când un „master special” neutru este desemnat să inspecteze înregistrările.
Solicitarea a fost inclusă luni într-un dosar al instanței, prima de către echipa juridică a lui Trump de atunci căutarea la Mar-a-Lago pe 8 august, care are ca scop larg ancheta FBI privind descoperirea înregistrărilor clasificate din patrimoniu.
Moțiunea, depusă la tribunalul federal din West Palm Beach, Florida, a cerut, de asemenea, anchetatorilor să returneze orice obiecte care nu fac obiectul mandatului de percheziție.
„Politica nu poate avea un impact asupra administrării justiției”, se arată în dosar, adăugând: „Aplicarea legii este un scut care îi protejează pe americani. Nu poate fi folosită ca armă în scopuri politice.”
Dosarul solicită în mod expres numirea unui comandant special care nu are legătură cu dosarul, care ar fi însărcinat să verifice înregistrările recuperate de la Mar-a-Lago și să le anuleze pe cele care sunt vizate de privilegiul executiv — un principiu care permite președinților să rețină anumite comunicări de la divulgarea publică.
În alte cazuri, rolul de maestru special a fost uneori ocupat de un judecător pensionat.
„Această chestiune a captat atenția publicului american. Doar garanțiile „adecvate” nu sunt acceptabile atunci când problema în cauză implică nu numai drepturile constituționale ale președintelui Trump, ci și prezumția de privilegiu executiv”, au scris avocații lui Trump.
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Justiție a declarat că procurorii își vor depune răspunsul în instanță. „Mandatul de percheziție din 8 august la Mar-a-Lago a fost autorizat de către o instanță federală la stabilirea cerută a cauzei probabile”, a spus purtătorul de cuvânt Anthony Coley.
Căutarea lui Mar-a-Lago a marcat o escaladare semnificativă a uneia dintre numeroasele investigații federale și de stat cu care Trump se confruntă din perioada în care a fost în funcție și în afaceri private.
A fost trântit de legislatorii republicani ca o vânătoare de vrăjitoare, iar oficialii guvernamentali spun că și amenințările împotriva agenților FBI au crescut de la raid.
Într-o mișcare neobișnuită, procurorul general al SUA Merrick Garland Ulterior, a fost de acord să solicite instanței să elibereze o copie redactată a mandatului de percheziție și a chitanței de proprietate care descriu obiectele luate, după ce Trump a acuzat public departamentul de răzbunare politică.
Bonul de proprietate desigilat a arătat că FBI a confiscat 11 seturi de documente clasificate de la Mar-a-Lago, cu unele marcate nu numai top secret, ci și „informații compartimentate sensibile”. Acest termen se referă la o categorie specială menită să protejeze cele mai importante secrete ale națiunii care, dacă sunt dezvăluite public, ar putea cauza daune „excepțional de grave” intereselor SUA.
Mandatul de percheziție spunea că agenții federali erau investigarea posibilelor încălcări ale a trei legi federale diferiteinclusiv unul care reglementează colectarea, transmiterea sau pierderea informațiilor de apărare în temeiul Legii privind spionajul.
Cererea lui Trump de luni a fost atribuită judecătorului de district din SUA Aileen M Cannon, pe care fostul președinte a numit-o în funcție.
Între timp, judecătorul judecător Bruce Reinhart, judecătorul care a aprobat mandatul, este cântărind dacă să solicite Departamentului de Justiție să elibereze o copie redactată a declarației pe propria răspundere care prezintă dovezile pentru ce a existat un motiv probabil pentru a percheziționa casa lui Trump.
Săptămâna trecută, guvernul a susținut că eliberarea declarației pe propria răspundere le-ar compromite investigația în curs prin furnizarea unei „foaie de parcurs” a anchetei.
Dar organizațiile mass-media au insistat pentru eliberarea declarației pe propria răspundere, spunând că dreptul publicului de a ști și semnificația istorică a căutării depășesc orice argument pentru a păstra înregistrările sigilate.
Într-o decizie judecătorească depusă luni mai devreme, Reinhart a spus că este de acord că acestea sunt preocupări legitime, dar a spus că dorește să exploreze dacă există o „alternativă mai puțin oneroasă la sigilarea întregului document”.
Departamentul de Justiție are până joi la prânz pentru a-i furniza, sub sigiliu, o copie redactată a documentului pe care l-ar putea elibera publicului.
