Rapoarte despre bărbați care mânuiau maceta care au tăiat trecători nevinovați, atacuri incendiare, violență sexuală împotriva fetelor și strămutarea a mii de oameni în timpul lunii trecute. alegere în Papua Noua Guinee au atras condamnări internaționale.
Dar o formă și mai insidioasă de violență continuă să afecteze țara: violența legată de acuzații de vrăjitorie (SARV), tortura publică și uciderea femeilor acuzate de vrăjitorie.
Cel mai recent caz de mare profil a urmat decesului inexplicabil, cel mai probabil din cauza unui atac de cord sau a unui accident vascular cerebral, a magnatului de camioane Jacob Luke în timp ce se plimba în bush în Enga, o provincie accidentată, slab dezvoltată din munții din Papua Noua Guinee, al cărei cadavru a fost descoperit. de lucrătorii din telecomunicații pe 21 iulie.
În dimineața următoare, membrii tribului lui Luke din satul Lakolam din provincia Enga au evidențiat nouă femei, dintre care două în vârstă de 60 de ani și una însărcinată, și le-au acuzat de „kaikai lewa” – că au îndepărtat în secret inima victimei și au mâncat-o pentru a-și câștiga. virilitate.
După ce una dintre femei a recunoscut acuzația pentru că era atât de speriată, grupul a fost stropit cu benzină și ars.
Cinci dintre femei au fost apoi identificate pentru tortură, care a constat în a fi legate goale între doi stâlpi și atacate vaginal cu fieruri de călcat fierbinți, în timp ce erau urmărite de o mulțime majoritar masculină, care includea și câțiva copii și membrii familiilor victimelor.
Când vestea torturii s-a răspândit în provincie, șase ofițeri de poliție și un reprezentant laic al Bisericii Catolice s-au deplasat în satul Lakolam pentru a salva femeile. Dar, după un conflict tensionat care a implicat sute de săteni înarmați furiosi, convinși fără îndoială de vinovăția femeilor, poliția a dat înapoi.
O a doua încercare în ziua următoare a eșuat, dar poliția a reușit ulterior să salveze cinci dintre femei. Ceilalți muriseră deja.
„Au fost torturați de vineri dimineața până la miezul nopții și au pierdut mult țesut și sânge, așa că doar cinci dintre ei au supraviețuit. Ei degajau un miros urât din rănile lor când i-am întâlnit”, a declarat Dickson Tanda, coordonatorul SARV al Bisericii Catolice din Enga, pentru Al Jazeera.
Dickson, care a ajutat la salvarea a peste 600 de femei și copii acuzați de vrăjitorie din 2015, spune că vânătoarea de vrăjitoare în provincie devine din ce în ce mai barbară și mai frecventă. „Salvarea a fost weekendul trecut”, a spus el pe 2 august. „În acest weekend, tocmai după, am salvat o altă femeie acuzată de vrăjitorie. Au torturat-o, au tăiat-o cu o macetă pe tot corpul și i-au ars pielea.”
Tendințe îngrozitoare
Cercetările de la Universitatea Națională din Australia (ANU) publicate în 2020 au descoperit că atenția acordată vrăjitoriei și torturii și uciderii femeilor presupuse a fi implicate în vrăjitorie era „nu doar justificată, ci și urgentă, având în vedere creșterea aparentă a numărului și brutalitatea cu care vânătorii de vrăjitoare operează”.
Într-o lucrare publicată cu un an mai devreme, aceiași autori au constatat că este „foarte clar că intră în noi zone geografice” precum Enga, unde nu au găsit nicio înregistrare despre astfel de atacuri care au avut loc înainte de 2010.
Șeful poliției din provincia Enga, George Kakas, este de acord.
„În trecut, violența de aici era orientată cultural. Ne-am luptat pentru pământ și proprietăți, porci și femei”, a spus el pentru Al Jazeera. „Dar acum se schimbă în epoca modernă. Vedem tendințe precum jafuri, violuri și acuzații de vrăjitorie, deoarece tinerii sunt confuzi.”
Un alt tipar clar care a apărut este impunitatea de care se bucură cei care efectuează atacuri SARV asupra femeilor.
Un studiu ANU publicat în 2017 a constatat că doar 91 din 15.000 de autori au fost închiși pentru crimele lor.
Un studiu de urmărire publicat 12 luni mai târziu a constatat că, în 2018, aproximativ 121 de persoane au primit sentințe aspre pentru violență SARV în legătură cu șase cazuri de omor intenționat.
În toate aceste cazuri, victimele au fost bărbați.
Cercetătorii au concluzionat că misoginia a fost un factor nu doar în SARV în sine, ci și în răspunsul la crime.
„În mod remarcabil, tendința de gen în aceste hotărâri pe care le-am observat mai devreme continuă, în sensul că toate victimele acestor cazuri au fost bărbați, ceea ce sugerează că cazurile care implică victime bărbați sunt mai susceptibile de a continua”, au concluzionat autorii.
Kakas spune că problema impunității începe cu poliția, care are resurse și educație slabă, dar și pentru că puțini martori sunt dispuși să-și asume riscul de a ajuta forțele de ordine atunci când nu există nicio formă de protecție a martorilor în Papua Noua Guinee.
„În cel mai recent caz, nu au fost efectuate arestări. Am mers în sat căutând suspecți, dar ei au părăsit tabăra. Le-am cerut liderilor satului să-i predea, dar întrucât mai mulți dintre ei sunt implicați și în atrocitățile comise, ei nu au cooperat. Și nu avem nicio dovadă pentru că nicio persoană din sat nu este dispusă să fie martor ocular la torturi și crime, deoarece se tem pentru propria lor viață”, a spus Kakas.
„O altă problemă este că mulți polițiști nu iau aceste evenimente prea în serios. Îmi amintesc de un caz în care am trimis doi ofițeri să aresteze niște oameni implicați în tortură și, în schimb, au început să interogheze victimele, presându-le să mărturisească că sunt vrăjitori. I-am disciplinat, dar au renunțat la acuzații”, a spus el.
Kakas spune că își poate aminti doar un caz din ultimii opt ani în care cineva acuzat de un atac legat de vrăjitorie a fost urmărit cu succes și condamnat în jurisdicția sa.
„Doar rău”
Au fost introduse diverse inițiative pentru a elimina violența, dar niciuna nu a avut succes.
În 2015, guvernul a anunțat Planul național de acțiune pentru vrăjitorie (SNAP), o inițiativă holistică care se concentrează pe consiliere, conștientizare, promovarea sănătății, protecție și cercetare, dar care nu avea ținte solide.
Apoi a fost Inap Nau! (Enough Now!), o campanie din 2018 a Oxfam care a analizat problema dintr-o perspectivă bazată pe gen. Aproximativ 70% dintre femeile din Papua Noua Guinee se confruntă cu viol sau agresiune de-a lungul vieții.
Biroul prim-ministrului din Papua Noua Guinee nu a răspuns la întrebările Al Jazeera cu privire la eșecul aparent al SNAP, în timp ce Oxfam PNG a spus că nu a avut timp să răspundă la întrebările despre Inap Nau! la „aviz scurt”.
Kakas, care a înființat în 2016 o unitate antivrăjitorie în cadrul forțelor de poliție pentru a desfășura programe de conștientizare și arestarea infractorilor, spune că știe de ce inițiativele nu au funcționat.
„De câte ori există un caz mare ca acesta, există un protest public și niște bani sunt investiți pentru rezolvarea problemei”, a spus el. „Dar când hype-ul dispare, finanțarea dispare.”
Un preot catolic de la Societatea misionară a Cuvântului Divin și un profesor de cercetare socială la Universitatea Divine Word din Papua Noua Guinee, Philip Gibbs, confirmă afirmația.
„Guvernul trebuia să finanțeze Planul național de acțiune pentru vrăjitorie, dar asta nu s-a întâmplat niciodată”, a declarat Gibbs săptămâna trecută de ziarul The National din capitala Port Moresby.
Anton Lutz, un activist în crimele legate de vrăjitorie, care a salvat mai multe femei și copii de la tortură, acuză grupurile bisericești că au răspândit violența.
Aproximativ 96% dintre oamenii din Papua Noua Guinee se identifică ca creștini, conform statisticilor guvernamentale, în timp ce mulți își combină credința creștină cu credințele tradiționale indigene precum animismul și vrăjitoria.
„Biserica Catolică este una dintre puținele care luptă activ cu aceasta. Au lideri puternici care au excomunicat indivizi și congregații întregi care au ajutat și au favorizat tortura și conduc niște case sigure pentru supraviețuitori”, a spus el pentru Al Jazeera.
„Alte confesiuni bisericești sunt neutre, în timp ce altele sunt complice cu predicatorii care susțin de fapt violența. Multor creștini li se spune că demonii sunt reali și că, prin urmare, este plauzibil că în comunitate există oameni răi care fac porunca lui Satana. Cred că se întoarce la teologia lor, unde ei cred în răul spiritual întrupat, ceea ce face dificil să luați o poziție împotriva vânătorii de vrăjitoare, deoarece ar putea fi acuzați de apărarea vrăjitoarelor.”
Tanda, care, pe lângă faptul că salvează femei, conduce o casă de siguranță finanțată din privat pentru victime, nu mai încearcă să descopere cauzele violenței legate de acuzațiile de vrăjitorie sau de ce continuă să fie tolerată în Papua Noua Guinee.
„Nu știu. [The perpetrators] sunt doar răi”, a spus el.
